Crucea Mîntuirii Neamului Românesc
2011-08-28 12:40:42
Astăzi, 28 august 2011, la orele 16.00, seva sfinţi CRUCEA MÎNTUIRII NEAMULUI ROMANESC de la Nisporeni.
2011-04-04 16:49:16
De fapt, e prea mult, prea îndrăzneţ a spune acestor cîteva poze, culese din arhiva publicaţiei, amintiri. Ia aşa, cîteva crîmpeie. Şi, poate, nici pe departe cele mai importante. Dar cine poate spune care zi, care lună, care clipă din aceşti 20 de ani a fost cea mai importantă? Cred că mai toată lumea va spune: ziua cînd s-au pus iscăliturile… Ziua cînd s-a pus la vot… Dar dacă nu erau zilele care au precedat acest act? Dacă nu erau mitingurile, arestările, maltratările şi iarăşi mitingurile, protestele… Teatrul Verde… monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău… Cenaclul “Eminescu” din Nisporeni şi multe altele în alte părţi?
Mai era oare momentul istoric de iscălire a Declaraţiei de Independenţă, dacă nu mîncam pe după miez de noapte, împărţindu-l frăţeşte, colacul primit de Ion Hadarcă ba de la oamenii unui sat, ba de la alt sat… Dacă nu dormea un Constantin Oboroc cam îmbrăcat, dacă nu primea un Valeriu Mariniuc o bîtă de miliţian în spate fiindcă nu se ferea din faţa tehnicii militare care vroia numaidecît să mai facă o paradă militară, dacă... Doamne, cîţi de alde “Dacă” nu s-ar putea aduce aici!
Dar vremea atîtea a netezit, atîtea a şters, atîtea le-a întors pe dos!!! Şi atîtea drapele din mîinile obosite ale primilor stegari au fost preluate de mîinile odihnite ale celor care au pîndit momentul, au aşteptat să se limpezească apele… O fi şi aceasta o lege a evenimentelor sociale de acest fel.
Suntem, într-un fel, nişte oameni deosebiţi. Cine, în afară de noi, se mai poate bucura… de ceea ce, de fapt, nu are? Dar, şi mai paradoxal, de ceea ce, de fapt, nici nu vrea să aibă!!! Cei mai mulţi din considerentul că partea care suntem trebuie să revină la întregul din care, de fapt, am fost rupţi, alţii, poate din careva temeri, poate din careva convingeri, ar prefera “să fie cum a fost”.
Şi, totuşi, marcăm împlinirea a douăzeci de ani din ziua cînd noi toţi, prin acea mînă de reprezentanţi ce i-am avut, şi noi toţi, prin acei care s-au întrunit la Marea Adunare Naţională din 27 august 1991 am îndrăznit să spunem ce vrem. Pînă la aceasta a fost luptă pentru pregătirea clipei cînd vom spune ce vrem, după aceasta a urmat o luptă continuă de a insista asupra celor ce vrem. Şi mîine, 27 august, se împlinesc 20 de ani. Şi lupta continuă...
În preajma acestor sărbători nişte sondaje stradale veneau să ne spună că încă multă lume, şi tineri, şi bătrîni, nu cunosc, nu ştiu despre aceste sărbători ale sfîrşitului de august. Nimic deosebit. Noi şi în acest caz suntem nişte oameni “extraordinari”. Ne pricepem de minune a uita şi facem totul ca să se uite lucruri importante, lucruri şi oameni care la vremea lor erau în fruntea evenimentelor. Cum ar fi mişcarea cenaclistă, care a pregătit ţara pentru ziua de 27 august, a răscolit lumea, a unit lumea, a orientat lumea, a însufleţit lumea... a făcut lumină şi a adus adevărul în locul minciunii ce ne intoxica mintea, cugetul. Unde este acel loc care aduna mii de oameni din tot raionul? De unde am pornit coloană “spre sud”? La Nistru. Să îngrădim calea “puciştilor”... Unde este un semn care ar indica acest loc? Cine au fost fruntaşii? Cine au fost stegarii?
Fiecare localitate a avut fruntaşii săi, stegarii săi. Îi cunoaşte tînăra generaţie... care are deja 20 de ani? Are localitatea, primăria un panou care să ţină minte începutul şi esenţialul local al acestor 20 de ani? Are şcoala locală un ungheraş al istoriei localităţii, o istorie adunată şi scrisă de copiii locului?
Ne exprimăm adesea regretul că generaţia tînără parcă ar fi lipsită de acel sentiment care se numeşte patriotism. Să fie oare doar vina lor că nu au un crez? Dar noi, ăştea mai în vîrstă, ce crez aveam pe la începutul acestor 20 de ani şi ceva mai înainte? Puţin mai jos, în fotografie, nişte ruini. E ceea ce era pe atunci mănăstirea de la Vărzăreşti. Era o părticică din ceea ce aveam noi în noi. Şi alături, şi de jur împrejur... Şi, cu toate că am realizat cîte ceva în aceşti 20 de ani, am impresia că în planul reînvierii patriotismului încă le mai transmitem copiilor doar nişte ruine de patriotism...
Totuşi, pînă acum 20 de ani o Declaraţie de independenţă nu era. Acum este. Şi pentru noi e o sărbătoare sfîntă.
Dumitru MITITELU.
Lumea se schimbă greu... Nisporenii e şi el o fărîmă de lume